Răzvan Theo Chirac scrie, desenează şi fotografiază...
 

FOTO & DESEN & TEXT

 
 

Târgul Râmnicului

Pietonul interesat de vechea arhitectură mai găseşte încă la Râmnic subiecte ispititoare din acest punct de vedere. Devotamentul de călător curios în ale arhitecturii ar putea fi răsplătit cu prisosinţă în acele colţuri patriarhale ale urbei, unde timpul curge aproape interbelic, departe de hidoşenia noilor construcţii. Există la Râmnic „insule” care păstrează, într-o măsură mai mare sau mai mică, farmecul oraşului de altădată. Casele boiereşti de la cumpăna veacurilor XIX şi XX, câte au mai rămas în picioare, vorbesc despre gustul oamenilor de altădată. „Casa cea veche are suflet, ea reprezintă sufletul întregii familii ce a locuit odinioară acolo”, spunea Nicolae Iorga cu prilejul unei vizite la Râmnicu Sărat.
Iată o serie de case, mai vechi ori mai noi, decupate din geografia oraşului de ieri, case care au traversat timpurile şi modele schimbătoare. Din păcate, unele dintre ele sunt osândite, aşteptându-şi în tăcere sfârşitul care va veni probabil cu prilejul unui cutremur. Ridicaţi ochii de la trotuar spre faţadele caselor, pe orice stradă v-aţi afla! Nu se poate să nu remarcaţi un detaliu, un ornament demn de privit, aplicat pentru a face mai precis conturul unui frumos deja existent. În spatele decoraţiilor se ascund vechi simboluri ce trimit la ritualuri şi ceremonii ancestrale.
„Casa veche ne spune să fim mai mult decât părem. Casa veche nu e pe gustul celor noi, dar să vezi câtă fericire şi prilej de gospodărire bună este în acestă casă”, spunea acelaşi Nicolae Iorga.
Să căutăm aşadar pe harta oraşului casele – document, casele pe care memoria Râmnicului le revendică!
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one